S.A.L.S.A. – poveste de final de vara

[Articol preluat cu acordul domnului Felix Crainicu. Randuri scrise cu mult har despre dragoste si salsa. http://www.artactmagazine.ro/]

Savoare. Artă. Libertate. Senzualitate. Acum.

Probabil că cea mai frumoasă parte a artei dansului este efemeritatea, pieirea simultană cu naşterea. Indiferent dacă dansezi pentru un public, pentru propria bucurie, sau pentru cine ştie ce ritual, această formă de manifestare dispare exact în clipa în care capătă contur. O linie a unei mâini, un gest al capului, un simplu pas – toate inspirate de acorduri şi arpegii – conduc spre acel contur al perfecţiunii spirituale pe care numai limbajul trupului congruent cu muzica ţi-l poate dărui. Există pentru o clipită şi dispare în eternitatea amintirii.

Supus propiei sale condiţii de cenuşă-n vânt, pierdut în noianul de stiluri, categorii, mode şi subcatalogări – salsa. Un dans de club, o felie de cultură urbană născută din migraţii africane şi senzualităţi latino-americane. O „scenă” pe care am avut ocazia sa o cunosc foarte bine nu doar în Europa, ci şi în două din fiefurile sale: Havana şi Los Angeles. I-am studiat istoria şi influenţele, limbajele secrete, direcţiile de comunicare, eroii de pe scenă şi din spate. Mai exact, tot ce se ascunde îndărătul noţiunii de salsa – muzică, dans, stil de viaţă. Evident, ceea ce ea reprezintă pentru un cubanez, este complet diferit de ce însemnătate are pentru un american, un european sau un japonez. Însă tocmai aici rezidă frumuseţea amalgamului de sentimente şi stări definite prin salsa – în perceperea deosebită ale unei aceeaşi realităţi.

Am formulat jocul de cuvinte din titlu folosind tehnica acrostihului tocmai pentru a avea un punct de plecare favorabil: cinci noţiuni fundamentale pentru cultura salsa. Însă, până să parcurgem drumul marcat de bornele amintite, mai este necesar un lucru. Să vă prezint pe cineva.

În vremea în care am cunoscut-o pe Suzana Deak nu era decât un copil naiv şi dornic de viaţă, cu tot ceea ce presupune asta. Iubea dansul şi întreg mirajul care derivă de aici, fie că era vorba de bucuria şi emoţia unei aventuri pe ring, fie că era uitarea de sine în cine ştie ce descarga furioasă.

Cinci ani mai târziu – are un nume de scenă. Îşi (şi i se) spune Suzie Q, denumirea unui pas celebru în universul latino. Aşa se cheamă şi stilul pe care ea la inventat si pe care acum, uşor-uşor, îl impune în lumea salsa. În plus, dincolo de faptul că a devenit instructor şi îi învaţă pe alţii cum să fie ei înşişi pe ringul de salsa, situaţia s-a inversat fundamental: dansul o iubeşte pe Suzana. O defineşte. Se lasă reinventat de ea. Îi devine complice în acorduri fine şi i se abandonează într-un nefiresc aparte, unic.

La ora actuală, dacă ar fi să mă uit printr-un ochi critic, aş spune că salsera Suzana Deak, probabil, are de acumulat tehnică şi acurateţe, dar acestea sunt lucruri care se învaţă, care se asimilează o dată cu transpiraţia lăsată în sala de repetiţie şi prin kilometrii număraţi în paşi de bază. Dincolo de asta, însă, pot declara fără să ezit că ea este dansatoarea de salsa care se apropie cel mai mult din câte am vazut (şi… har Domnului… chiar am văzut!) de perfecţiune. Ceea ce Suzana Deak emană prin mişcare, aura aproape mistică ce-o învăluie pe podea, zâmbetele de bucurie pe care le stârneşte pe chipurile celor ce-o admiră când dansează, fascinaţia din ochii ei dublată de cea a privitorilor, toate mă feresc de orice ezitare aş fi putut avea înaintea afirmaţiei de mai sus. Şi asta pentru că salsa inventată de ea înseamnă savoare, artă, libertate şi senzualitate. În plus, evident, există doar în clipa în care se naşte şi atât.

“Pentru mine, un dansator bun nu este acela care stăpâneşte perfect nu ştiu care tehnică, ci acela care pune cele mai profunde trăiri personale în mişcările sale, care pune maxim de pasiune în tot ce face în dans.” Suzana Deak

În continuare voi parcurge cele cinci repere autoimpuse în titlu. O voi face alaturi de Suzana Deak, cea care mi-a strecurat în inimă dorinţa de a scrie despre salsa, un subiect pe care aş fi vrut să îl abordez târziu. Mult mai târziu. Fie că am dansat împreună, fie că m-am mulţumit să o admir de pe margine, Suzana a devenit pentru mine, prin felul ei de a exista în salsa, un etalon al celor patru repere de care am amintit până acum : al savorii, al artei, al libertăţii şi al senzualităţii.

S de la Savoare

Automatismele minţii vor alătura spontan salsa cu visul latino american şi cu imaginile clişeu – o plajă însorită, fete în bikini, băieţi cu trupuri definite. Toţi dansează şi se simt bine într-o lume idilică şi „emtivistă”.

Nu, nu despre asta este vorba.

Savoarea pe care vreau să o scot acum în lumină are legătură cu trăirile profunde, născute din simbioze rare şi din autentic. Este în directă conexiune cu senzaţia unică pe care ţi-o oferă unisonul dintre două trupuri interpretând o aceiaşi muzică. Vine din bucuria pe care ţi-o dă conceptul lead & follow (de bază în salsa urbană, spre deosebire de dansul din concursuri sau show-uri) în care bărbatul conduce şi femeia se lasă condusă. O plăcere ivită din normalitatea dată de gândul că există un spaţiu în univers unde luptele se duc pe un alt plan, iar miza nu este „cine conduce”. În salsa de club bărbatul este bărbat – are menirea să fie leader, să fie creierul limpede care vrea să îi ofere ceva minunat partenerei sale. De partea cealaltă, femeia apelează la toate resursele posibile pentru a fi sufletul poveştii născute printr-un dans. Este exact ca în versurile lui Hugo: „Bărbatul este creierul, femeia este inima. Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.”

“Savoarea dansului vine din interior. Vine din felul în care îţi poţi aduce la suprafaţă tot ce trăieşte în tine, bun sau rău. Are de-a face cu rafinamentul propriu al fiecărui dansator. Cred că, totodată, ţine de “cantitatea” de suflet pe care o pune cineva în dans, în măsura în care se poate folosi acest termen.” Suzana Deak

A de la Artă

Pentru acest termen am apelat mai întâi la DEX. Arta este acea « activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice şi care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific » spune dicţionarul.

Într-un club de salsa, fie că este din Bucureşti, Havana sau New York, poate că multora le-ar fi greu să observe legătura dintre artă şi ceea ce se vede la suprafaţă. Însă, aşa cum spune Suzana, “Arta este ceea ce eşti.” Poate aş completa prin a spune că este ceea ce eşti acum. Nu mâine, nu ieri. Acum.

M-a uimit prin simplitatea acestei declaraţii, însă mi-am dat seama repede câtă dreptate are. Pe ringul de dans nu poţi minţi. Toată lumea vede şi simte dacă eşti sau nu sincer, dacă înşeli barierele autenticului. Când prin tine însuţi devii simultan pensulă, tablou şi pictor, este imposibil să te ascunzi pentru că eşti propria ta lucrare, creaţia ta. Valorile estetice ale artei urbane salsa există în cluburile din subsolurile bucureştene, la fel ca cele din oricare alt colţ al planetei. Rezidă într-un accent prins cu dibăcie, într-o unduire măiastră a trupului sau într-o privire cu atitudine, despre care am învăţat pe propria mea piele că poate spune mai multe decât un milion de cuvinte.

L de la Libertate

Aceste este poate cuvântul care îmi este cel mai drag din câte există. Nu aici, ci în general. Prin el însuşi, prin valoarea şi efemeritatea lui. Probabil că singurul loc în care noi, ca muritori, putem fi cu adevărat liberi este în adâncul inimii. Sau în identificarea cu formele supreme ale existenţei. Cumva, Suzna are o părere asemănătoare, însă a direcţionat-o spre universul salsa.

“Libertatea este punctul culminant al dansului, scopul suprem al lui. Este natura care trebuie atinsă prin manifestarea artistică. Nu-mi imaginez alt cuvânt mai bun care să poată exprima ceea ce simt atunci când dansez. Libertate! Oricât m-aş gândi, nu există. Dans egal libertate, iar reciproca este valabilă. Am încercat la un moment dat să-mi imaginez viaţa mea fără salsa, în afara acestei surse continue de bucurie pentru mine. M-am oprit repede din exerciţiu pentru că era mult prea trist, prea dureros. E ca şi cum ai fi la malul mării şi ai putea privi doar linia orizontului, fără să poţi vedea marea, valurile, unduirile. E cumplit.” Suzana Deak

S de la Senzualitate

Ce este senzualitatea? am întrebat-o pe Suzana fără să îi explic de ce vreau să ştiu asta de la ea.

« Habar n-am. Încerc de-o viaţă să aflu şi sunt departe de a găsi un răspuns mulţumitor. Probabil nici nu voi şti prea curând. Cred că e ceva ce o femeie ar trebui să caute toată viaţa.” Suzana Deak

O vorbă, care a devenit de mult clişeu, spune că frumuseţea este mereu în ochii privitorului. Măcar în dans, pot spune cu mâna pe inimă că senzualitatea a rămas acolo unde îi este locul – în tărâmul sacru al femeilor. E ascunsă într-o şuviţă rebelă de păr, în buzele muşcate neglijent în parcursul unui banal cross body, în picătura de sudoare aruncată într-un spin sec.

Am avut de nenumărate ori ocazia să aduc în cluburile de salsa prieteni care să nu aibă nici o legătură cu lumea latino, indiferent ce presupune ea. Fără să îi întreb, nici măcar căutând să aflu de la ei ce cred, cu toţii mi-au confirmat, fără excepţie, ceea ce ştiam de mult – prin acest dans, salsa, este atins un maxim al senzualităţii. Păstrând proporţiile, cred că ceea ce misticii denumesc prin “misterul feminin” se regăseşte în proporţie covârşitoare în salsa. Şi nu e ascuns, nu este doar pentru iniţiaţi, ci dimpotrivă. Este pentru oricine vrea sa afle sau să fie.

A de la Acum

“Acum” este noţiunea sub care am deschis şi am dezvoltat toată această poveste. În absenţa lui “acum” nu ar exista salsa, sau oricare formă a dansului. O înregistrare video poate fi o mărturie sau o cale de a învăţa, însă din punct de vedere artistic sau spiritual, dansul (implicit salsa) nu există decât în clipa şi în locul naşterii. Are valoare exclusiv pentru cei care dansează şi pentru martorii acelui moment unic. Atât. Restul sunt doar detalii neimportante.

« Acum este ceea ce contează. Este o altă definiţie a absolutului. Salsa nu poate fi altă dată. Este fie acum, fie nu mai este.” Suzana Deak

Nu aş adăuga mai multe în final. Poate doar o redirecţionare lină către general. Arta urbană se naşte din cultura pe care noi o inventăm acum prin ceea ce suntem. Suzana Deak nu este o dansatoare profesionistă, ci un sociolog care a dorit mai mult decât o eternă barieră casă-serviciu. Pentru ea, salsa reprezintă doza de viaţă care o defineşte, porţia de extaz de care are nevoie pentru a fi ea însăşi. Fiecare dintre noi cred că are undeva, ascuns în adâncuri, acest aspect, fie că este dat de scris, de cântat, de fotografiat sau de gătitul mâncărurilor. Este doar necesar să fie găsit curajul pentru a face pasul spre ceea ce îţi place, spre ceea ce îţi doreşti. Sau, altfel spus, spre ceea ce eşti.

Leave a reply